EXTENU'A, extenuez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] - Din fr. ext'enuer, lat. extenuare.
Sursă : DEX'98 (50820)  - ana_zecheru

EXTENU'A vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârsi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. si Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
Sursă : Sinonime (183461)  - siveco

extenu'a vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenu'ez, 3 sg. si pl. extenue'ază, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. si pl. extenu'eze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)
Sursă : DOR (244931)  - siveco

A EXTENU//'A ~'ez tranz. A face să se extenueze. /<fr. ext'enuer, lat. extenuare
Sursă : NODEX (334085)  - siveco

A SE EXTENU//'A mă ~'ez intranz. A pierde toată forţa si energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. ext'enuer, lat. extenuare
Sursă : NODEX (334086)  - siveco